...veneam spre casă aseară; am dus-o pe Casandra la un festival de teatru absurd (!) la Buzău - a facut ea o trupă de teatru cu încă cinci fete din clasă şi singure au ales: textele lui Vişniec ce le-au compilat, muzica, scenografia, luminile şi singure s-au regizat - şi mergeam cam in doru' lelii cu vreo sută la oră. Văd lumini mari din spate şi chiar înainte de intrarea în Silistraru mă claxoneaza cineva, flash-uri, mă depăşeşte, avarii si pleacă - parcă nervos - mai departe. Numere de Brăila, LOGAN!!! albastru, antenă de staţie - ce naiba fac cu ea, că eu n-am si n-am mai luat amenzi de viteză exact de când nu mai am detector de radar, dar trebuie să recunosc că e distractiv s-auzi zeci de agramaţi bleştind alde "...drumuri bune, colega...". 'Dă-te-n mă-ta!"zic, "dă-te-n mă-ta! Unde să mă dau şi cu cât să merg, dobitocule?" şi trec peste. Opresc la o benzinarie la intrarea in Galaţi să iau apă şi intru-n vorbă cu vânzătorul...îi zic tărăşenia. Râde si 'ce: "...ha-ha! nu i-a mai dat semne de începător, i-a dat numere de Braila."
"Şi eu ziceam la fel" zic, "şi eu ziceam la fel..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu