de unde atâta supărare?

Mi-e dragă Ema Turcu de când o ştiu: vie, (puţin prea) agresivă, dar de marea majoritate a dăţilor dreaptă, la obiect, implicată, netemătoare. Aşa cum îi şade bine unui jurnalist. Tocmai de aceea scriu acum asta: pentru că am citit o postare ce m-a intrigat, o postare care făcea să existe "noi şi ei", o postare pe care n-am înţeles-o în intenţie şi nici în replica la răspunsurile primite. Este o postare referitoare la diferenţe între Brăila şi Galaţi, ba încă: între gălăţeni şi brăileni. Mai jos aveţi răspunsul la postarea Emei, urmată, desigur, pe feisbuc de comentarii – puţine bune şi la obiect – in mare parte care mai de care mai stupide şi agramate “Dragii mei: am participat in decursul anilor la MARILE LUPTE dintre Brăila şi Galaţi (ordinea este alfabetică) şi anume: gale de box, meciuri de fotbal, administraţii reciproc ostile. Am întâlnit otrepe în Galaţi şi hahalere în Brăila (ordinea este invers alfabetică pentru variaţie) dar am prieteni buni in Galaţi - sunt născut în Galaţi - şi amici şi cunoscuţi tare de treabă din Brăila. Singura diferenţă notabilă pe care o văd între brăileni si gălăţeni (din nou: ordinea este alfabetică!) este că unii spun: "...di ce?..." iar alţii: "...di ci?...". Toate astea pe care le precizaţi aici - şi cinstit, oricât aş ţine la Ema si la părerea ei, căci ne ştim de vreo 16 anişori, mă intrigă faptul că există această postare; sau mai bine spus: că are tenta asta de NOI şi EI – toate astea spun sunt în opinia mea doar reflexe si reflexii ale unei uri vechi, ne-la-locul-ei şi absurde. Poate că acele gale de box au dat campioni naţionali sau chiar europeni, poate meciurile de fotbal au adunat câteva mii de oameni care înjurau cu foc regimul comunist, poate că acel cartier trans-Siretean ar trebui să se definitiveze odată, poate rostul lucrurilor este să ne gândim la ce ne poate lega şi ceea ce putem face pe plan local-regional împreună, nu sa ne gândim - în cazul fetelor: care are haine şi accesorii mai mişto sau - în cazul băieţilor: care se bucură de proprietatea de a urina mai departe.” Chiar cred că dezvoltarea se poate face DOAR cu concordie şi chiar cred că dacă uităm de prostii desuete putem să creştem. Mari. La multi ani!

noi, ai nostri

...trecu şi chestia asta cu alegerile. Unii vor avea 70%. Alţii abia acum se re-lansează, inventează, fac. Eu cu cine votez? Păi nu mă convinge nimeni şi atunci votez pe un amic; nu m-a dezamăgit vreodată. Ba la aialaltă cameră îl votez şi pe colegul lui că i-a plăcut mamei "...că-i tânăr, mamă, şi poate vrea să facă măcar el ceva". Apoi îmi dau seama: NU AM MAI VOTAT ÎMPOTRIVĂ! Gata, m-am eliberat! Ceea ce este cert este că peste o oră mă duc din nou la serviciu. Ca orice bărbat care plecă de acasă de zeci de mii de ani mă duc să aduc de mâncare pentru ai mei, mă duc să aibă ai mei căldură în casă, mă duc sa aibă ai mei haine; să nu stea despuiaţi. Că dacă aveam, eu şi ai mei, maşină de făcut bani acasă nu ieşeam eu de prost pe stradă să mă calce autobuzu' Doamne fereşte. Păi aşa facem noi toţi. Pentru noi şi ai noştri.

temporale

...tot vă povestesc de Casandra, de fiică-mea. Se intamplă să stau cu ea mai mult de la o vreme; parcă nu am decis asta ci aşa s-a făcut să fie...şi parcă e mai frumos aşa. Că pleacă mâine-poimâine şi vorba Danei: "n-are să ne sune deloc fata asta a noastră". "Păi n-are să sune, de ce să sune? n-avem internet? si ăla, cum îi spune: feisbuc?" zic şi eu s-o încurajez, da'...parcă e mai bine să suni, să vorbeşti la telefon; se aude tot: şi dacă e tristă, şi dacă e răcită şi dacă e veselă; tot se aude, tot...tot. Nu prea mă interesează muzica de astăzi. Rar aud la radio o melodie nouă şi care să pară interesantă, dar m-am procopsit, să zic aşa, cu un disc - soră-mea Mara mi l-a dat să-i fac un disc normal că ea nu are mp3. Tot felul de muzică de club, alde "bunţ!bunţ!", Rihanna şi alte farafastâcuri mediocre. Mă rog... Urcă Andra (Cas-andra)în maşină s-o duc nu ştiu unde. "Iar ROCK FM?" "Păi", zic, "parcă îţi plăcea?..." 'Ce:"Da, da' nu am chef azi" Râd:" Vama Veche ai? Ia d-aici!" şi bag şmecher discu'. Ea iar zice la o vreme: "Da, Vama Veche. Şi să ştii că preferam să ai muzică de anu' ăsta...". Înghit. Fiică-mea, deh! Da' tot nu mă las şi-i spun: "Ciudată treabă muzica asta nouă: anul trecut ziceai că este de anul ăsta, da' anul ăsta zici că este de anul trecut".