Despre doctorate si alte furturi

Un ţăran înstărit avea un fiu foarte obraznic.
Încă de când copilul era foarte mic, la fiecare poznă sau răutate tatăl bătea câte un cui în uşa de la culer.
Când băiatul împlini 18 ani tatăl îi arătă uşa plină de cuie. Copilul, curios, întrebă: "Ce-i tată cu cuiele astea în uşă?" Calm, tatăl îi răspunse:"Vezi, dragul meu, pentru fiecare lucru rău pe care l-ai făcut până astăzi am bătut un cui în uşa asta..."
Ruşinat, roşu la faţă de supărare, flăcăul îşi jură să facă doar lucruri bune de atunci înainte şi să scoată câte un cui din uşă de fiecare faptă bună făcută. Şi cum se făcuse băiat vajnic şi preluase trebile casei, degrabă cuiele se scoseseră din uşă.
Bătrânului tată îi arătă isprava într-o miercuri pe la prânz:
 "Uite, tată, toate cuiele au fost scoase! mi-am răscumpărat toate greşelile şi am dres toate minciunile!"
Moşneagul zâmbi amar şi clătină înţelept din cap cu durere:
 " Dar urmele, băiete? Urmele?"

Ai înţeles, măi Ponta?

Optimistul Brucan

Băut puţin si curătându-şi dinţii cu scobitorile pneumatice din dotare, Brucan spunea în direct despre "golanii' din Piaţa Universităţii că ar trebui să se duca acasă, să manance o friptură, să bea un pahar cu vin. Iliescu s-a conformat şi i-a trimis-în cele din urmă- acasă pe toţi, chemaţi de el au ba.
Ce n-a putut să creadă Brucan este că ne mişcam chiar aşa de greu. A zis că vor trece 20 de ani până când vom fi civilizaţi. Au trecut 25. Mulţi; mulţi nu prin lupa generaţiei pierdute ci prin cât au furat ăştia. După părerea mea spre 90%.
Hidra şi-a răsfirat şerpii care au înveninat minţile şi s-au hrănit ca vampirii. Vor să lase în urmă Sahara absolută. Nici oaza pensiei mamei, nici ajutorul social al bunicii, nici ajutorul de şomaj al nebacalaureaţilor.
Istoria subterană începe, totuşi, să se sfârşească. Simt miros de frică. Monica Macovei râde sardonic din Londra neputinţei ei de a vota. Această cvasi-Ioana D'Arc cu figura de fată batrâna simplă are totuşi o scânteie in ochi: a inteligenţei.
Jocul la vârf a fost însă unul al preşedinţilor: Iliescu n-a vrut bani; a vrut putere, putere cu orice chip; Divide et Impera: a asmuţit români contra unguri, muncitori contra intelectuali, ţăranii între ei şi a rămas în istorie de mână cu Miron Cosma. Justiţia nici măcar nu s-a pronunţat în privinţa libertăţii lui.
Constantinescu era din alt film: am reţinut întrebarea genială catre Iliescu despre credinţa în Dumnezeu, braţele parcă prea scurte cu care în aer s-a bucurat, demiterea primului ministru când acesta nu era in ţară şi cam atât. A privit in ochii Hidrei si a împietrit singur, prăfuit, uitat.
Băsescu a fost strigătul ultim al scuipatului politic în gură. Acest zoon politikon perfect care nu rabdă să piardă nici la şeptic a ştiut să se folosească de informaţii ca să-şi strivească adversarii. Cu fratele în arest, bântuit de spectrul unui eventual dosar legat de flotă dar mai bărbat decât Iliescu, rămâne în istorie de mână cu Elena Udrea.

Punct şi de la capăt: Michi Maus de Dâmboviţa nici măcar n-a apucat să zică de dragostea lui: Daciana, Ilie Sârbu nu a mai apucat să vadă visul vieţii lui cu ochii: fiică-sa prima doamnă a Ţarii, iar Daciana, ca să se culce cu preşedintele României, trebuie să apeleze la bunăvoinţa Doamnei Carmen. Blestemelor soţiilor însărcinate părăsite se împlinesc până la urmă.
Pericolul este doar unul: să credem că ziua de azi e un liman.
Ea este doar un inceput.

Anunt umanitar:
Suntem doi motanei, unul negru dungat si altul gri-soricel cu boticul alb si sourioara noastra gri cu dungi si cautam parinti adoptivi. 
Suntem de multicel intarcati, mancam singurei hrana uscata pentru pisici mature si facem de toate la litiera ca mamica ne-a invatat.
Daca vreti pe unul dintre noi dati, va rugam, de stire lu' nenea care ne-a crescut pe facebook sau la octavian_petrea@yahoo.com.
Va asteptam cu drag sa ne luati la noua noastra casuta.