de unde atâta supărare?

Mi-e dragă Ema Turcu de când o ştiu: vie, (puţin prea) agresivă, dar de marea majoritate a dăţilor dreaptă, la obiect, implicată, netemătoare. Aşa cum îi şade bine unui jurnalist. Tocmai de aceea scriu acum asta: pentru că am citit o postare ce m-a intrigat, o postare care făcea să existe "noi şi ei", o postare pe care n-am înţeles-o în intenţie şi nici în replica la răspunsurile primite. Este o postare referitoare la diferenţe între Brăila şi Galaţi, ba încă: între gălăţeni şi brăileni. Mai jos aveţi răspunsul la postarea Emei, urmată, desigur, pe feisbuc de comentarii – puţine bune şi la obiect – in mare parte care mai de care mai stupide şi agramate “Dragii mei: am participat in decursul anilor la MARILE LUPTE dintre Brăila şi Galaţi (ordinea este alfabetică) şi anume: gale de box, meciuri de fotbal, administraţii reciproc ostile. Am întâlnit otrepe în Galaţi şi hahalere în Brăila (ordinea este invers alfabetică pentru variaţie) dar am prieteni buni in Galaţi - sunt născut în Galaţi - şi amici şi cunoscuţi tare de treabă din Brăila. Singura diferenţă notabilă pe care o văd între brăileni si gălăţeni (din nou: ordinea este alfabetică!) este că unii spun: "...di ce?..." iar alţii: "...di ci?...". Toate astea pe care le precizaţi aici - şi cinstit, oricât aş ţine la Ema si la părerea ei, căci ne ştim de vreo 16 anişori, mă intrigă faptul că există această postare; sau mai bine spus: că are tenta asta de NOI şi EI – toate astea spun sunt în opinia mea doar reflexe si reflexii ale unei uri vechi, ne-la-locul-ei şi absurde. Poate că acele gale de box au dat campioni naţionali sau chiar europeni, poate meciurile de fotbal au adunat câteva mii de oameni care înjurau cu foc regimul comunist, poate că acel cartier trans-Siretean ar trebui să se definitiveze odată, poate rostul lucrurilor este să ne gândim la ce ne poate lega şi ceea ce putem face pe plan local-regional împreună, nu sa ne gândim - în cazul fetelor: care are haine şi accesorii mai mişto sau - în cazul băieţilor: care se bucură de proprietatea de a urina mai departe.” Chiar cred că dezvoltarea se poate face DOAR cu concordie şi chiar cred că dacă uităm de prostii desuete putem să creştem. Mari. La multi ani!