temporale

...tot vă povestesc de Casandra, de fiică-mea. Se intamplă să stau cu ea mai mult de la o vreme; parcă nu am decis asta ci aşa s-a făcut să fie...şi parcă e mai frumos aşa. Că pleacă mâine-poimâine şi vorba Danei: "n-are să ne sune deloc fata asta a noastră". "Păi n-are să sune, de ce să sune? n-avem internet? si ăla, cum îi spune: feisbuc?" zic şi eu s-o încurajez, da'...parcă e mai bine să suni, să vorbeşti la telefon; se aude tot: şi dacă e tristă, şi dacă e răcită şi dacă e veselă; tot se aude, tot...tot. Nu prea mă interesează muzica de astăzi. Rar aud la radio o melodie nouă şi care să pară interesantă, dar m-am procopsit, să zic aşa, cu un disc - soră-mea Mara mi l-a dat să-i fac un disc normal că ea nu are mp3. Tot felul de muzică de club, alde "bunţ!bunţ!", Rihanna şi alte farafastâcuri mediocre. Mă rog... Urcă Andra (Cas-andra)în maşină s-o duc nu ştiu unde. "Iar ROCK FM?" "Păi", zic, "parcă îţi plăcea?..." 'Ce:"Da, da' nu am chef azi" Râd:" Vama Veche ai? Ia d-aici!" şi bag şmecher discu'. Ea iar zice la o vreme: "Da, Vama Veche. Şi să ştii că preferam să ai muzică de anu' ăsta...". Înghit. Fiică-mea, deh! Da' tot nu mă las şi-i spun: "Ciudată treabă muzica asta nouă: anul trecut ziceai că este de anul ăsta, da' anul ăsta zici că este de anul trecut".