Băut puţin si curătându-şi dinţii cu scobitorile pneumatice din dotare, Brucan spunea în direct despre "golanii' din Piaţa Universităţii că ar trebui să se duca acasă, să manance o friptură, să bea un pahar cu vin. Iliescu s-a conformat şi i-a trimis-în cele din urmă- acasă pe toţi, chemaţi de el au ba.
Ce n-a putut să creadă Brucan este că ne mişcam chiar aşa de greu. A zis că vor trece 20 de ani până când vom fi civilizaţi. Au trecut 25. Mulţi; mulţi nu prin lupa generaţiei pierdute ci prin cât au furat ăştia. După părerea mea spre 90%.
Hidra şi-a răsfirat şerpii care au înveninat minţile şi s-au hrănit ca vampirii. Vor să lase în urmă Sahara absolută. Nici oaza pensiei mamei, nici ajutorul social al bunicii, nici ajutorul de şomaj al nebacalaureaţilor.
Istoria subterană începe, totuşi, să se sfârşească. Simt miros de frică. Monica Macovei râde sardonic din Londra neputinţei ei de a vota. Această cvasi-Ioana D'Arc cu figura de fată batrâna simplă are totuşi o scânteie in ochi: a inteligenţei.
Jocul la vârf a fost însă unul al preşedinţilor: Iliescu n-a vrut bani; a vrut putere, putere cu orice chip; Divide et Impera: a asmuţit români contra unguri, muncitori contra intelectuali, ţăranii între ei şi a rămas în istorie de mână cu Miron Cosma. Justiţia nici măcar nu s-a pronunţat în privinţa libertăţii lui.
Constantinescu era din alt film: am reţinut întrebarea genială catre Iliescu despre credinţa în Dumnezeu, braţele parcă prea scurte cu care în aer s-a bucurat, demiterea primului ministru când acesta nu era in ţară şi cam atât. A privit in ochii Hidrei si a împietrit singur, prăfuit, uitat.
Băsescu a fost strigătul ultim al scuipatului politic în gură. Acest zoon politikon perfect care nu rabdă să piardă nici la şeptic a ştiut să se folosească de informaţii ca să-şi strivească adversarii. Cu fratele în arest, bântuit de spectrul unui eventual dosar legat de flotă dar mai bărbat decât Iliescu, rămâne în istorie de mână cu Elena Udrea.
Ce n-a putut să creadă Brucan este că ne mişcam chiar aşa de greu. A zis că vor trece 20 de ani până când vom fi civilizaţi. Au trecut 25. Mulţi; mulţi nu prin lupa generaţiei pierdute ci prin cât au furat ăştia. După părerea mea spre 90%.
Hidra şi-a răsfirat şerpii care au înveninat minţile şi s-au hrănit ca vampirii. Vor să lase în urmă Sahara absolută. Nici oaza pensiei mamei, nici ajutorul social al bunicii, nici ajutorul de şomaj al nebacalaureaţilor.
Istoria subterană începe, totuşi, să se sfârşească. Simt miros de frică. Monica Macovei râde sardonic din Londra neputinţei ei de a vota. Această cvasi-Ioana D'Arc cu figura de fată batrâna simplă are totuşi o scânteie in ochi: a inteligenţei.
Jocul la vârf a fost însă unul al preşedinţilor: Iliescu n-a vrut bani; a vrut putere, putere cu orice chip; Divide et Impera: a asmuţit români contra unguri, muncitori contra intelectuali, ţăranii între ei şi a rămas în istorie de mână cu Miron Cosma. Justiţia nici măcar nu s-a pronunţat în privinţa libertăţii lui.
Constantinescu era din alt film: am reţinut întrebarea genială catre Iliescu despre credinţa în Dumnezeu, braţele parcă prea scurte cu care în aer s-a bucurat, demiterea primului ministru când acesta nu era in ţară şi cam atât. A privit in ochii Hidrei si a împietrit singur, prăfuit, uitat.
Băsescu a fost strigătul ultim al scuipatului politic în gură. Acest zoon politikon perfect care nu rabdă să piardă nici la şeptic a ştiut să se folosească de informaţii ca să-şi strivească adversarii. Cu fratele în arest, bântuit de spectrul unui eventual dosar legat de flotă dar mai bărbat decât Iliescu, rămâne în istorie de mână cu Elena Udrea.
Punct şi de la capăt: Michi Maus de Dâmboviţa nici măcar n-a apucat să zică de dragostea lui: Daciana, Ilie Sârbu nu a mai apucat să vadă visul vieţii lui cu ochii: fiică-sa prima doamnă a Ţarii, iar Daciana, ca să se culce cu preşedintele României, trebuie să apeleze la bunăvoinţa Doamnei Carmen. Blestemelor soţiilor însărcinate părăsite se împlinesc până la urmă.
Pericolul este doar unul: să credem că ziua de azi e un liman.
Ea este doar un inceput.
Pericolul este doar unul: să credem că ziua de azi e un liman.
Ea este doar un inceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu