Un ţăran înstărit avea un fiu foarte obraznic.
Încă de când copilul era foarte mic, la fiecare poznă sau răutate tatăl bătea câte un cui în uşa de la culer.
Când băiatul împlini 18 ani tatăl îi arătă uşa plină de cuie. Copilul, curios, întrebă: "Ce-i tată cu cuiele astea în uşă?" Calm, tatăl îi răspunse:"Vezi, dragul meu, pentru fiecare lucru rău pe care l-ai făcut până astăzi am bătut un cui în uşa asta..."
Ruşinat, roşu la faţă de supărare, flăcăul îşi jură să facă doar lucruri bune de atunci înainte şi să scoată câte un cui din uşă de fiecare faptă bună făcută. Şi cum se făcuse băiat vajnic şi preluase trebile casei, degrabă cuiele se scoseseră din uşă.
Bătrânului tată îi arătă isprava într-o miercuri pe la prânz:
"Uite, tată, toate cuiele au fost scoase! mi-am răscumpărat toate greşelile şi am dres toate minciunile!"
Moşneagul zâmbi amar şi clătină înţelept din cap cu durere:
" Dar urmele, băiete? Urmele?"
Ai înţeles, măi Ponta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu